24 nov. Covasna
Covasna, județ situat în sud-estul Transilvaniei, cu reședința județului în municipiul Sfântu Gheorghe, este considerat ținutul conacelor și al apelor minerale.
Județul fost înființat în anul 1968, după desființarea Regiunii Autonome Maghiare. Cea mai mare parte a teritoriului județului a făcut parte în perioada interbelică din județul Trei Scaune, cu reședința la Sfântu Gheorghe, și din județul Odorhei, cu reședința la Odorheiu Secuiesc. Județul Covasna se află situat în centrul României, în partea internă a Carpaților de Curbură. Cu excepția sudului extrem al județului, zona este locuită majoritar de secuii maghiari, însă tradițiile românești nu se lasă pierdute.
Beneficiind de un relief variat, de la forma de câmpie brăzdată de râuri şi punctată de lacuri, la dealuri submontane şi bucurându-se de vecinătatea munţilor, judeţul Covasna, încântă ochiul şi sufletul prin frumuseţea neasemuită a peisajului în care verdele puternic al coniferelor domină ca un brâu înconjurător, înălţimile munţilor ce parcă îmbrăţişează aceste plaiuri transilvane.
Pe covorul de soluri fertile creşte o vegetaţie foarte bogată, care prezintă unele curiozităţi botanice. Formaţiile de nisip ale “Rezervaţiei Mestecănişul Reci”, plantele carstului din Perşanii de Nord, tinoavele din moldişurile înalte sunt de o mare valoare ştiinţifică, fiind ocrotite de legile ţării.
Legendele și-au găsit loc în inima secuilor, care puțin mai sus de Covasna plasează și Valea Zânelor, plină de farmec și de comori ascunse. Iar numărul impresionant de castele și păduri din județ pare o dovadă în plus că în toate poveștile există un sâmbure de adevăr.
În Covasna se întâlnesc izvoarele minerale cele mai renumite în Ardeal, cu o diversitate de mai mult de 1500 de elemente de compoziție. Exploatarea termală a început în anii 1880. În 1889 s-a înființat prima societate comercială de exploatare a băilor termale, iar apa minerală din Voinești (parte a orașului Covasna) este îmbuteliată începând cu anul 1891. În prezent în Covasna se îmbuteliază aproximativ 5000 de litri de apă minerală. Covasna are nenumărate băi minerale și mofete.
Orașul Covasna este cunoscut și ca „Staţiunea celor 1.000 de izvoare”. Turismul balnear s-a dezvoltat intens pe seama resurselor hidrominerale terapeutice, la fel ca și la Băile Șugaș, stațiunea Balvanyos sau Malnaș Băi.
Reședința de judeţ este Sfântu Gheorghe, unul dintre cele mai vechi orașe din secuime, dar şi cel mai mare cu majoritate maghiară din Transilvania.
Declarat rezervație istorica și de arhitectura, Târgu Secuiesc este cel de-al doilea municipiu al județului și a fost inclus în patrimoniul construit al României. În cladirea care gazduia primaria în 1907 este amenajat azi Muzeul Breslelor, dovada a priceperii și meșteșugului local. Aici este expusă renumita colecție a păpușilor Zsuzsi și Andris, îmbrăcate în haine populare specifice regiunilor țării noastre. Frumusețea locurilor și apropierea Lacului Sfânta Ana și de Baile Bálványos atrag mulți turiști în fiecare anotimp al anului.
Județul se laudă cu un monument intrat în patrimoniul UNESCO – vechea biserică romano-catolică din satul Ghelința, care a devenit parte a moștenirii culturale globale datorită frescelor ce înfățișează scene ale legendei Sfântului Ladislau, datând din 1330-1340.
Unicitatea județului Covasna este data și de un monument tehnic inedit – linia de cale ferată pe plan înclinat de la Comandău, unde pentru mișcarea vagoanelor încarcate cu lemn era folosita forța gravitaționala. Mocanița este un punct de atractie inedit în zona Covasna; ultima cursa pe linia îngusta a avut loc în 1999.
Istoric
Cele mai vechi mărturii de locuire umană cunoscute pe teritoriul judeţului Covasna aparţin paleoliticului mijlociu (7000 – 8000 î.e.n.) de la Brăduţ.
Cultura Criş şi cultura de ceramică lineară, din neoliticul timpuriu sunt cunoscute prin descoperirile de la Angheluş, Petriceni. Dintre culturile neolitice pe teritoriul judeţului Covasna trebuie evidenţiată cultura Cucuteni – Ariuşd, atât prin aria largă cât şi prin calităţile deosebite ale ceramicii.
Perioada de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului este reprezentată prin descoperiri arheologice în localităţile Reci şi Malnaş – Băi.
La începutul celei de a doua epoci a fierului se formează pe teritoriul Daciei uniuni tribale în care este cuprinsă şi populaţia geto – dacică de pe meleagurile Judeţului Covasna.
Pe baza săpăturilor executate în judeţ s-a constatat că populaţia geto-dacică a trăit în aşezări deschise, neîntărite situate pe terasele râurilor (Sf. Gheorghe, Moacşa, Cernat, Malnaş, etc.). La Ghelinţa şi Surcea au ieşit la iveală numeroase podoabe de aur dacice.
În epoca cuceririi romane, pentru apărarea pasurilor şi trecătorilor au fost construite castre la Olteni, Breţcu, Comandău şi la Boroşneu Mare. Epoca stăpânirii romane este atestată, în afară de aceste castre şi de aşezări civile.
Retragerea armatei romane şi a aparatului de stat nu a afectat continuitatea vieţii pe aceste teritorii, cea mai mare parte a populaţiei a rămas pe loc acomodându-se noilor condiţii de viaţă.
Covasna este supranumită Ţinutul Conacelor, întreaga Secuime fiind înţesată cu peste 100 de castele, domenii nobiliare, conace şi biserici fortificate. Numai în judeţul Covasna regăseşti 60 de astfel de monumente, în diferite stări de conservare. Pentru cei pasionaţi, zona este o comoară la care trebuie să revii de multe ori pentru a descoperi cât mai multe piese ale patrimoniului cultural.
Niciun comentariu