„Mâncarea și turismul au mai rămas, că s-a dus totul…”

Harghita. Sat Pintec.  Pe cursul inferior al Râului Bistricioara, într-un peisaj montan de o frumusețe tulburătoare a cărei sălbăticie este îmblânzită fragmentar de gospodării mai aproape de cer decât unele de celelalte, am avut norocul să descoperim casa-acasă. Nu pot să o numesc pensiune, cu toate că -teoretic- este o pensiune. Termenul sec, impersonal nu lasă să se audă bătăile inimii locului, nici duhul casei, nici omenia și farmecul gazdelor.

În prima zi am stat de vorbă cu domnul Ion Andrieș. Ne-a povestit că și-a construit casa pentru familie, ca reședință de vacanță, prin anii 2000. Apoi i-a deschis porțile prietenilor, care -impresionați de magia și tihna locului- i-au sugerat să o împărtășească cu oamenii într-un mod organizat, sugerându-i să o transforme în pensiune. S-a întâmplat până la urmă asta, după mai bine de 15 ani. De trei ani de zile, Cabana Gura Arșiței își așteaptă răbdătoare oaspeții, ascunsă tainic de pădure  precum povestea în care nu știi niciodată momentul când  realitatea se ascunde în mit. Pentru că în zona aceasta caii înaripați poartă pe aripi soldații eroi, iar cosânzenele sunt îmbrăcate în ii cu tricolor. 

Grădina din față, generoasă și amenajată modern pentru un sejur perfect de relaxare, este cadrul perfect pentru a respira doze de viață. Casa, impecabil utilată, pare urbană, în contrast perfect cu grădina din spate. Aici, între brazi, respiri istorie. Primul lucru pe care l-am aflat a fost acela că la doi pași de noi trecea granița dintre Imperiul Austro-Ungar și vechiul Regat. Linia invizibilă arătată cu mâna de gazda noastră prindea materialitate, o vedeam abstract-amenințătoare, palimpsest vertical separând lumi și destine, al cărui unic scop a fost acela de a frânge vise, năzuințe, aripi. M-am răzbunat, trecând-o în repetate rânduri.

Din confortul occidental al spațiului de cazare, intrarea în bucătăria de vară din spatele casei pare aproape un act de inițiere. Recuperate și restaurate, obiecte  țărănești vechi decorează bucătăria de vară, păstrându-și totodată funcția utilitară. Apreciate drept artistice, deşi legate funcțional de nevoi practice, acestea poartă în esența lor aspirația meșterului.

Aşa cum omul mediteranean s-a exprimat în piatră, românii din nord-estul Harghitei s-au exprimat material şi spiritual în lemn.  Arta lor  le reflectă întocmai orizontul spiritual, felul în care și-au împlinit rosturile, reușind să transfere valoare  lucrurilor de care se înconjurau. Spiritualizând actul de creație, vechii meșteri au reușit să realizeze un transfer din planul utilului în cel al esteticului. Gazdele noastre au înțeles acest lucru, le-au păstrat pe cele din neam, pe altele le-au colecționat, urmând să deschidă un muzeu pe care să îl pună la dispoziția vizitatorilor.

Bucătăria de vară este locul de reconectare al doamnei Niculina Andrieș cu vechile rețete ale zonei. Le-a moștenit din familie iar acum le reinterpretează contemporan. Doamna  Andrieș știe plantele bune de leac, le culege la timpul potrivit, le usucă și le combină în ceaiuri parfumate și vindecătoare. Cultivă afine, zmeură, mure dar și  aronia, coacăze, agrișe. Face cele mai bune dulcețuri, siropuri și sucuri, despre care vorbește cu naturalețe și modestie. Este instruită, fină, inteligentă. Dăruiește experiențe gastronomice unice cu aceeași generozitate cu care dăruiește zâmbete. Pe noi ne-a cucerit cu un platou de alivenci, preparate după o rețetă proprie, reinterpretată după cea străveche. Alivencile sunt un fel de prăjituri din mălai amestecat cu smântână, urdă și mărar, condimentate cu zahăr și sare, ce continuă să dea specificitate gastronomiei locale, uimind oaspeții prin savoarea lor elaborată, în ciuda ingredientelor simple. Dar tocmai această simplitate este esența gustului desăvârșit care -odată experimentat- te îndeamnă să povestești despre el, să-l faci cunoscut lumii.

După plecarea din casa-acasă de la Gura Arșiței, am realizat că am avut parte de trei lecții. Prima a fost despre ospitalitate, pasiune, respect, a doua despre istorie, tradiție, identitate iar a treia  despre hărnicie, determinare și curaj.